BUCUREȘTI. Deși Halele Matache nu mai există de peste un deceniu, spiritul zonei, aflată la intersecția dintre Calea Griviței și Bulevardul Uranus, refuză să fie șters. Astăzi, locul e dominat de șantiere și pasaje rutiere, dar pentru bucureștenii care țin minte, Matache rămâne sinonim cu un comerț autentic, cu o arhitectură specială și cu una dintre cele mai zgomotoase lupte civice pentru patrimoniu.
Numele pieței provine de la Matache Loloescu, un măcelar bogat de la sfârșitul secolului al XIX-lea, care a lăsat moștenire o sumă de bani pentru construirea unei hale moderne pentru desfacerea cărnii, în beneficiul comunității. Așa s-a născut Hala Matache, inaugurată la începutul secolului XX, o clădire cu o structură metalică elegantă, tipică arhitecturii industriale a vremii.
Zona Matache nu era doar o piață, ci un nod social. Fiind aproape de Gara de Nord, aici se întâlneau toți: navetiști, comercianți, oameni ai muncii. Era un loc unde viața Capitalei fierbea autentic, departe de saloanele de pe Calea Victoriei.
Adevărata tragedie a zonei a început odată cu planurile de sistematizare a Bulevardului Uranus (care ducea spre Casa Poporului) și cu nevoia extinderii rețelei rutiere.
Deși Hala Matache era un monument istoric de importanță locală, în anii 2010 s-a luat decizia demolării acesteia pentru a face loc noilor pasaje rutiere. După o luptă acerbă a societății civile, care a protestat vehement, s-a încercat o soluție hibridă: clădirea a fost mutată pe roți câțiva metri mai încolo, un proiect scump și controversat.
Din păcate, mutarea nu a salvat esența locului. Dezafectată și izolată de fluxul firesc al pietonilor și al comerțului, Hala Matache (sau ce a mai rămas din ea) a rămas un monument al ineficienței și al indiferenței față de patrimoniu.
Astăzi, dacă te oprești în zonă, vezi un tablou trist: pasajul rutier domină peisajul, iar zona vechilor ateliere și a străduțelor care duceau la piață este fie demolată, fie închisă.
Matache este mai mult decât o hală pierdută. Este o cicatrice urbană care ne amintește că în București, nevoia de infrastructură și „modernizarea cu orice preț” primează adesea în fața memoriei, a identității și a poveștilor care au construit, cu adevărat, spiritul acestui oraș.
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
