În clădirile care există și astăzi, cu unele cosmetizări și îmbunătățiri, pe Bulevardul Ion Mihalache – fost 1 Mai, cuprinse între strada Panait Istrati – fostă Constantin David Tică – fostă Crăsnaru și strada Gheorghe (George) Missail au existat încă din secolul trecut magazine cu diverse funcți

Deoarece nu există fotografii pentru multe zone din fostul bulevard 1 Mai, pentru a păstra memoria acestora și a le face cunoscute și celor care nu le știu, încerc să refac – din amintiri – această mică zonă de magazine care, alături de piața de peste drum, fostă și actuală ”Domenii” dar botezată de comuniști ”7 Noiembrie”, asigura diversele necesități comerciale și de servicii pentru locuitorii cartierelor din această parte de oraș.
Astfel, privind din stânga, clădirea de pe colțul străzii Missail a avut la parter primul sediu al farmaciei 90 care, ulterior, s-a mutat în spațiul de la parterul blocului de zece etaje de vizavi, unde a existat până la ”privatizarea” spațiilor comerciale din București, din anii ’90. Clădirea a fost modificată, mansardată și anvelopată, pierzându-și aspectul inițial de stil Bauhaus, specific perioadei interbelice.
Urma o mercerie cu tot felul de produse specifice și necesare oricărei gospodine care se respecta și făcea singură diverse articole de îmbrăcăminte sau lenjerie pentru familie sau reparații ori transformări ale acestora. De aici cumpăram elastic pe care îl foloseam la ”crăcanele” care trăgeau cu ”invizoace” și pentru care eram muștruluiți (când ne prindeau cu ele), atât la școală, dar și acasă.
În continuare, mergând spre dreapta, era o frizerie a cooperativei ”Igiena” (așa cum erau toate din București) și care, sincer, nu mai țin minte până când a funcționat acolo (oricum, înainte de 1989). Cert este că după ce a fost închisă, în zonă nu a mai fost nici o frizerie. La această frizerie, fără exagerare, cred că se tundea tot cartierul și când mergeam să mă tund așteptam să o facă ”nea Sandu”. Acesta se mutase de la frizeria de la Piața 1 Mai (de pe colțul bulevardului 1 Mai cu strada Vasile Mironiuc, în spațiul de la parterul vilei ”Lencuța”) și mă tundea de când eram mic . Pentru că aici era mai mereu aglomerație, mergeam mai des mai aproape de casă, la câteva străzi în spatele bulevardului, pe colțul străzilor Missail și Costache Sibiceanu, unde era o frizerie mică, a lui ”nea Eugen”, un ”mandatar” – așa cum erau mulți care aveau diverse activități independente în acea epocă. Ca o paranteză, la nea Eugen m-am tuns prima dată ”zero” (aveam vreo șase ani și habar n-am ce-a fost în mintea mea de am vrut așa ceva) fără voia mamei. Frizerul nu a vrut să mă tundă și m-a trimis să o întreb pe mama dacă e de acord. Am ieșit din prvălie, am dat o tură de stradă – bineînțeles că nu m-am dus să întreb – și m-am întors spunându-i lui nea Eugen că mama e de acord. Când am ajuns acasă, mama a izbucnit în plâns și vreo două săptămâni, până mi- a mai crescut părul, am stat mult cu căciula pe cap că nu m-am gândit că iarna e așa de frig când ești tuns chilug. Întorcându-mă la frizeria din bulevard, în spațiul în care a fost, de ani buni este Tehnica-Medicală și farmacia Catena.
Între mercerie și frizerie era o întrare mică, îngustă care ducea într-o curte la care ne uitam cu teamă dar unde locuiau (aveam să aflăm când am mai crescut), mai multe familii de condiție modestă, înghesuite în spații subdimensionate.
Venea la rând, Cofetăria ”Avântul” care, și ea, s-a mutat la finalul anilor 70 în blocul cu zece etaje de vizavi în spațiul unde, de câțiva ani, este o agenție CEC. Șefă de unitate la cofetărie, era mama unui coleg de clasă din ”Generală”, vecin și prieten și astăzi, iar aici aveam ”cartierul general” unde, înainte să plecăm la plimbare cu bicicletele, mai târziu cu ”Mobrele”, ne opream și ”ne făceam plinul” cu prăjituri, înghețată și sucuri. Azi, în locul vechii cofetării e un magazin de confecționat Chei, un Exchange și unul de materiale de construcții.
În încheierea frontului de clădiri, pe colțul din dreapta cu strada Panait Istrati, a fost un magazin de pălării al unei doamne ”modiste” (cu regret, nu-mi mai amintesc numele), cu încă multă căutare, atât printre ”cucuoanele” din familiile înstărite de pe vremuri, cât și printre cele ale noii ”burghezii roșii”. Aveam o mătușă croitoreasă care o cunoaștea de pe vremea când aceasta avea magazin pe Buzești 2-4, la parterul ”Casei cu cariatide” și despre care vorbea mereu cu apreciere și respect. La un moment dat, pe la sfârșitul anilor ’80, spațiul respectiv a devenit magazin de ochelari, doamna cu pălăriile mutându-se într-o chițimie (nici spațiul în care fusese nu era mare), aflată la parterul clădirilor din dreptul stației ITB ”7 Noiembrie” al autobuzului 134, vizavi de piața cu același nume la acea vreme.
(Aici, îmi spunea prietenul pe care l-am pomenit mai devreme, doamna respectivă făcea și sutiene și corsete pentru doamne dar sincer, îmi amintesc doar de pălării, voalete și bascuri de damă.)
Cam ăsta ar fi tabloul acestei mici zone comerciale pe care am încercat să o zugrăvesc după ce am ”scormonit” prin cotloanele unor amintiri și imagini de acum zeci de ani.
Însă, orice completare sau corectare, sunt binevenite.
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.