Merg cu metroul in fiecare zi. Urmăresc de fiecare dată oamenii. Imi doresc sa vad macar o strălucire in ochi. De zâmbete nu mai poate fi vorba, caci măștile ni le-au anulat. Mai vad din cand in când cate un copil. Ei nu sunt inca viciati de starea asta. Inca mai zambesc, inca mai au vocea zglobie.
In rest, lumea se mișcă doar din inerție, dar am senzația ca daca pamantul s-ar opri din rotație, lumea ar astepta in loc, inertă, așteptând ca pământul sa pornească.
de Alina Condrea
foto-Andrei Birsan
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
