Bucureșteanul habar n-are ce-i aia și unde e; îi place cum sună, fiindcă-i gîdilă cine știe ce ifos – dar credeți-mă, habar n-are ce-i Grădina Alhambra.
Cu toate astea, s-ar duce acolo, te-ntreabă unde e: fiindc-a văzut la televizor că s-a renovat, că s-a readus la viață.
Uite-așa: c-o dubiță de scînduri, un sac de gips și-un trafalet și toată lumea vorbește în București despre istorie, despre cultură, despre patrimoniu.
E de rîs! Zeci de ani de «salvați», sute de acțiuni civice, mii de întîlniri și simpozioane, zeci de mii de articole care niciodată n-au rezonat cu bucureșteanul… și a fost nevoie de-o găleată cu vinarom pentru ca același bucureștean să se regăsească brusc interesat de soarta prăpădită a Capitalei.
E de plîns! Fiindcă, de ciudă, o liotă de «salvatori» privește cu ură la renovarea asta: pur și simplu pentru că a reușit tot ce n-au reușit ei o viață-ntreagă – să facă din patrimoniu un subiect interesant, actual, de urmărit seara la televizor.
Salvează și lasă și pe alții să salveze – canci.
de The Hungry Mole
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
