Puține pietre au rămas neîntoarse.
Am bătut străzi, căutîndu-le toate înțelesurile și chițibușurile.
Case, garduri, uși, marchize, acoperișuri, felinare, capace de canal, plăcuțe, stîlpi, sonerii, bănci, ceasuri – e ceva care ne-a scăpat?
Cu toate astea putem zice oare că știm tot, că ne-am băgat nasul prin toate, toate cotloanele?
De bună seamă că nu!
E bine că nu: înseamnă că mai e destul de văzut!
Îmi dădui seama de asta deunăzi, cînd m-am abătut prin curtea fostei Fabrici de chibrituri. Mizerie, delăsare, dărăpănare: nimic rămas care să ne-aducă aminte de istoria ce s-a născut aici din 1879.
Dar cîte strașnice mici bucurii… încă se văd vechile clădiri industriale, minunate detalii, priveliști inedite; prin boschete zac rable ruginite; și nu te trage nimeni de mînecă, să te-ntrebe de ce amușini pe după colțuri.
Orice poartă descuiată-i o invitație.
De fiecare dată cînd am găsit o curte și-am intrat în ea m-am ales cu ceva.
de The Hungry Mole
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.