Aseară, îmi dau întâlnire cu o prietena in fata Salii Palatului, pentru a ne bucura impreuna de concertul sustinut de Orchestra Filarmonicii din Sankt Petersburg.
Ajung prima, o aștept. Pentru ca intarzie, intru în sală, îmi revendic locul ocupat de cineva care se mută un scaun mai departe in dreapta, pe locul prietenei – îi spun că este ocupat și îmi raspunde că se va așeza totuși pe scaunul ei, ca “poate intarzie”. Stia ea ce stia.
Prietena mea ajunge la 19.30, dar usile se inchid în fața ei și a altor aproximativ 100 de posesori de bilete la concert. Printre acestia, imi spune prietena, persoane publice, politicieni, chiar si candidati, care se resemneaza si asteapta pauza.
Unii intarziati, nemultumiti, se intreaba retoric: “oare ce ministri sunt in sala de nu ne mai lasa sa intram??” Ministri, politicieni. Se pare ca la ei se asteapta lumea sa incalce regulile de buna desfasurare a unui concert, nu?
Toti stim si acceptam ca punctualitatea este o regula esentiala pentru buna desfasurare a spectacolelor si este responsabilitatea noastră, a spectatorilor, să avem grijă să ajungem în sală înainte de ora anunțată de începere, pentru a ne aloca timpul necesar instalarii pe scaune. Uneori chiar nu poti să intri în sală după ce spectacolul a început, să deranjezi alţi spectatori şi chiar artiştii, căutându-ti locul din sală. Si pe intuneric. Eventual sa te impiedici. Sau in vazul tuturor, in primele randuri, pe lumina – ca la acest festival. Imaginati-va cum ar fi acoperit o astfel de scena acordurile viorii lui Vadim Repin din programul de aseara. Eu una nu am vrut sa imi imaginez asa ceva pentru ca stiam ca intarziatii raman afara si intra la pauza, daca mai au rabdare sa astepte.
Prietena imi scrie resemnata ca se indreapta spre Piata Festivalului, la Ateneu, unde se transmite concertul, in direct, urmand sa revina la pauza.
În 3 minute, pe scenă își face apariția orchestra. Aplaudam artistii. Mult mai lirici decat rusii Orchestrei de Stat din Moscova. La pupitrul orchestrei vine maestrul Christian Badea, care avea să o domine senzational, ca și cum i-ar fi fost dirijor principal in mod curent.
Incepe concertul. Nimeni nu misca, nu respira, nu se foieste.
Dar in timp ce respiram noi concertul, cine credeti ca isi face aparitia fix in fata, in sectorul A, pe la inceputul acordurilor viorii lui Repin pentru Concertul nr. 1 pentru vioară și orchestră al lui Șostakovici?? Vreun politician dintre cei aflati printre intarziati? Nu, nu! Ei asteptau afara pauza, printre cei 100 de intarziati.
Tudor Chirila! Artistul. Activistul. Moralistul. Si, mai recent, criticul nemultumit al organizarii Festivalului Enescu editia 2019.
De aseara, am ramas cu o intrebare, stimati spectatori care erati in sala: pe unde a intrat Chirila daca usile din fata fusesera inchise? Poate pe la intrarea artistilor???
de Viviana Anghel
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
