26.8 C
București
sâmbătă, iulie 24, 2021

în stații vechi

Am vorbit de-atîtea ori despre lipsa de atractivitate a transportului nostru public: mijloacele de transport sînt decăzute și murdare, graficele nu-s cunoscute de călători și nici respectate de șoferi și vatmani, stațiile nu-s amplasate acolo unde oamenii au nevoie de ele și traseele nu unesc punctele de interes ale Capitalei.

Dar n-am prea vorbit despre atmosfera din stații și de la capetele de linie; atmosfera asta e, desigur, un lucru important pe care cetățeanul îl simte pe pielea lui.

E mizerie, gunoi și uneori ți-e frică să stai s-aștepți în stație, mai ales prin zone mărginașe.

Dar mai e ceva!

Pe lîngă lipsa asta de civilizație a stației, mai e ceva – un lucru care s-a pierdut, în timp.

Vedeți voi, e mai simplu să-mi aduc aminte cum a fost odată, pe vremea cînd vrînd-nevrînd, transportul public se adresa tuturor, autoturismele fiind puține-n perioada comunismului.

Stația era un spațiu urban viu, interesant – nu doar cu întîmplări, ci și cu o droaie de chestii de făcut acolo: tarabe, gherete, ziare, loz în plic, covrigi…

Cum să fi fost altfel? Publicul transportului public – nu doar numeros! – era complet, diversificat: atîta amar de oameni din toate soiurile și stările: școlari, liceeni, muncitori de toate soiurile, domni și tovarăși, cuconet…

… care erau acolo fără privirea jenată de azi a călătorului care pare-a zice „ei, în mod normal nu merg cu autobuzul, doar azi îl iau, de-aia-s aici!”

Capetele de linii mari erau lumi în sine; așijderea stațiile aglomerate, centrale: veritabile locuri unde puteai să te pierzi și să-ți pierzi timpul!

… căci călătorii de-atunci, profesioniști – dacă-mi dați voie să folosesc așa cuvîntul – știau și cînd să se repeadă dup-un scaun liber, și cînd să lase să treacă un troleu aglomerat, știind că vine sigur altu-n spate, și, mai ales, cînd transportul public putea fi folosit pentru o plimbare: căci acest transport public orășenesc nu-nsemnează doar număr de oameni înghesuiți pe metru pătrat, transportați într-un ceas…

Dați-mi voie să cred sincer că una din lipsurile transportului public actual este această urîțenie, această sărăcie a stației: eficient loc de fugă și loc unde cetățeanul evită să-și privească concetățeanu-n față…

… dar noi toți ne-am schimbat, nu-i așa? Stația și gara nu mai înseamnă azi nimic.

Cîte ceva se mai poate face, nu-i totul pierdut; bănci pe care poți sta, panouri utile și vesele, cine știe ce poze la care să te uiți cu crîmpeie de istorie arătată – și cu siguranță multă, multă curățenie.

de The Hungry Mole

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.

Cele mai noi

Din aceeasi categorie

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.