Am petrecut ceva timp, recent, prin marile magazinele de materiale de construcții, purtat de nevoile unor renovări casnice.

Pare simplu – intri, îți alegi ce-ai nevoie, pleci.

E simplu atunci cînd te apuci de ceea ce s-ar putea numi „proiect mare” – fiindcă toate magazinele astea cam pe astea merg.

Fiindcă și oamenii lucrează pe „mari proiecte” în ziua de azi: azi, o casă nouă înseamnă numai și numai lucruri noi; azi, o renovare presupune înlocuirea în totalitate a lucrurilor vechi: o adevărată frenezie, adusă – ce-i drept! – și de cea a construcțiilor de locuințe.

Dar ce te faci cînd ai nevoie nu să schimbi tot, ci doar să repari, să îmbunătățești, să peticești un lucru bun care nu trebuie schimbat?

Atunci, fraților, îți dai seama că bați magazinele aiurea, pierzi vreme, cauți prin rafturi – și ajungi tot prin dosuri de piețe, acolo unde mai subzistă felurite magazinașe unde oamenii cu minte găsesc mărunțișurile de care au nevoie.

Pare așa o rușine să repari – nu mai e semn de semn chibzuială, ci de sărăcie, de cîrpeală.

de The Hungry Mole