Îmi place – mereu mi-a plăcut – cum sînt locuri în orașul nostru care capătă de la sine rost, înțeles, viață.
Și nu-i vorba doar de cele ultracunoscute, căutate pentru ceva ce oferă, care cresc – și uneori pălesc, firește: Dorobanțiul, Decebal, Calea Victoriei la Amzei. Mă gîndesc la cele care-au ajuns să fie căutate de turist, de străin – Centrul Vechi rămîne capcana principală a Capitalei – și Piața Unirii.
Loc pe care bucureșteanul nu-l îndrăgește, pe care-l ocolește, în care nu simte c-ar avea ceva de făcut, Piața Unirii a devenit – de cîțiva ani buni încoace – spațiul în care străinul găsește loc prietenos, de întîlnire.
Și de data asta, nu doar turistul – ci modestul, ignoratul, disprețuitul muncitor care ne face din ce în ce mai multe din treburi.
Curierul, zilierul; bona, bucătăreasa: omul care – în dup-amiaza sa liberă – iese la un covrig pe la fîntîni.
de The Hungry Mole
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
