De ce s-a numit Bucuresti ,,Micul Paris”?
Aceasta este o intrebare care a avut deja foarte multe raspunsuri. Unul dintre ele are o dubla trimitere: una umana, antropologica si alta de ambient, arhitectura. Cele doua se intrepatrund desi confruntarea dintre vechi si nou de la inceputul secolului al XIX-lea a fost adesea destul de agresiva. Modernizarea Bucurestiului s-a facut destul de rapid, astfel, din epoca medievala s-a facut un salt considerabil in cotidianul european. La inceput a fost destul de fragil apoi, o data cu trecerea timpului, consistenta culturala a devenit tot mai prezenta.
Inceputurile Micului Paris
Inceputurile Micului Paris au fost deschise de cartile lui Voltaire ,,Cel urat de Dumnezeu” si de cartea lui Rousseau ,,Contractul social” care umblau prin Valahia tinerelor generatii inca de la finalul secolului al XVIII-lea, in traducere valaha.
Importul de obiceiuri europene a inceput inca din anul 1806 -1812 a fost adus de ofiterii armatei ruse in mare parte de origine scandinava sau germana. Realitatea a prins contur in perioada urmatoare, mai ales dupa anul 1830 cand Bucuresti si Valahia s-au aflat pentru ceva timp sub administratie ruseasca. De subliniat este faptul ca in mare parte ofiterii si subofiterii din armata tarista aveau o origine central europeana, scandinava si mai putin vest europeana (intre care se aflau si foarte multi francezi). Nobilii rusi indiferent de rang vorbeau fluent franceza si germana. Acestia au dominat viata politica, sociala si culturala a capitalei, determinand schimbarea modului de viata, vestimentatia si comportamentul inaltei societati moldo – valahe pana in anul 1850.
Modelele de viata europeana au fost introduse de tinerii care veneau de la studii din Paris, Viena sau Berlin dar si de imigrantii din Europa Centrala si de Apus care au venit la Bucuresti in secolul al XIX-lea. Acestia din urma erau reprezentantii unei palete vaste de meserii de la servitori la oameni de afaceri prosperi sau diplomati. Multi intelectuali francezi au dat un tonus cultural foarte dinamic societatii din Bucuresti precum Frederic Damme sau Ulysse de Marsillac.
O schimbare care mai dainuie si in ziua de astazi
Orasul incepe sa se schimbe pana in cele mai mici detalii. Vestimentatia, gesturile, accesoriile si gusturile cotidiene devin aidoma celor din Paris. Limba franceza era vorbita frecvent pe strazile capitalei si pe anumite paliere sociale si aici includem si clasa de mijloc.
Limba franceza debuteaza pe scena capitalei ca o limba de salon pentru ca mai apoi sa devina limba oficiala a paturilor sociale cultivate. Limba romana nu era ingaduita pana la un anumit nivel social deoarece a fost considerata limba oamenilor simpli. Aceasta situatie se schimba incepand cu anii 1867 – 1870 cand tanara principesa a Romaniei Elisabeta de Wied imbraca la baluri si serate costumul traditional romanesc si multe femei din inalta societate ii urmeaza si ele exemplul.
Ei bine, aceasta schimbare spectaculoasa de imagine din Bucuresti a dus si la capatarea denumirii de ,,Micul Paris”. Pentru majoritatea negustorilor si liber profesionistilor balcanici Parisul era prea indepartat si prea costisitor si, de aceea, in Bucuresti au descoperit Parisul la care tanjeau.
Micul Paris si-a trait gloria si a oferit consistenta acelei epoci iar imaginea aceea pe care si-a capatat-o mai este prezenta si astazi in inelul orasului in zona centrala prin case, magazine, palate, edificii publice si multe altele proiectare de arhitectii francezi.
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
