De Ziua Veteranilor și au loc ceremonii militare în toată țara. În București, a fost agitație în fața Academiei Militare – așa cum a relatat presa quality – „la monumentul acela”.
„Monumentul acela”, singurul antifascist din capitală, se numește Monumentul Eroilor Patriei și face parte din etapele de sistematizare și definire a esplanadei Academiei Militare. Uite aici,” documentare pe bune, „jurnaliștilor”:
[9 MAI] După al Doilea Război Mondial, Ziua Independenței României a fost sărbătorită pe 9 Mai, deși în vremea monarhiei fusese celebrată pe 10 Mai. După 1989 s-a aprins o dezbatere în societate: când e de fapt Ziua Independenței?
► CONTEXT. Pe 9 Mai 1877, Adunarea Deputaților a Principatelor Române, în sesiune extraordinară, proclamă independența României. Mihail Kogălniceanu, la acea dată ministrul Afacerilor Străine, ține un discurs istoric. A doua zi, pe 10 Mai, Senatul, camera superioară a Parlamentului, votează Proclamația de Independență, care produce efecte legale odată cu semnarea ei de către principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, șeful statului. Ca atare, proclamarea independenței României se întinde pe 9 și 10 Mai, iar fiecare regim aflat la conducerea țării din secolul 19 până-n prezent a interpretat în cheie proprie momentul. Hai să vedem două clișee din ziua de 9 Mai, ani diferiți, etape distincte ale regimului comunist:
► 9 MAI 1950 (foto stânga). Nicolae Ceaușescu, general-maior, ministru adjunct al Aparării și șef al Direcției Politice Superioare a Armatei, ține un discurs în aula Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, în cadrul unei sesiuni festive dedicate sărbătoririi Independenței de Stat. În spatele lui Ceaușescu tronează un portret imens al lui Stalin, pe atunci „cel mai bun prieten al poporului” român. După ce ajunge la conducerea țării, în 1965, ca lider al Republicii Socialiste România, fostul general-maior stalinist promovează distanțarea de URSS.
► 9 MAI 1989 (foto dreapta). Pe esplanada Academiei Militare din dealul Cotroceni, militari ai Republicii Socialiste România iau parte la un moment solemn lângă Monumentul Eroilor Patriei, în cadrul unei ceremonii dedicată sărbătoririi Independenței de Stat.
Academia Militară e construită între 1937-1939 în stil rațional monumental după planurile arhitectului Duiliu Marcu pentru a reprezenta puterea regimului carlist (1930-1940). Denumirea inițială a instituției era Școala Superioară de Războiu. În 1944, în clădire se instalează Misiunea Militară pentru Armata de Uscat a Germaniei Naziste. După întoarcerea armelor (23 August 1944), pe 24-25 august, au loc lupte pentru restabilirea controlului român asupra clădirii. Instituția se transformă pe rând în Academia Militară „I. V. Stalin” (1948), Academia Militară (a doua parte a anilor ’50), Academia Militară Generală (1959), Academia de Înalte Studii Militare (1991), Universitatea Națională de Apărare (2003) și Universitatea Națională de Apărare „Carol I” (2005), denumirea curentă. În 1957-1958, esplanada originală e modificată pentru încorporarea Monumentul Eroilor Patriei: apar două altoreliefuri din piatră albă, cu o suprafață de 154 metri pătrați, care ilustrează principalele momente din evoluția României, de la cucerirea romană a Daciei, până la epoca postbelică, totul aliniat la versiunea revizuită a istoriei, din perioada comunistă.
Monumentul Eroilor Patriei e inaugurat în formă de ghips patinat cu bronz în 1957, cu ocazia vizitei liderului Vietnamului, Ho Și Min, în fața Academiei Militare, capăt de perpectivă al bulevardului Suvorov (fost Dr. Kalinderu, în prezent Eroilor). Forma finală o capătă în 1958: soclu paralelipipedic din beton armat placat cu marmură de Moneasa, înalt de de 6 metri, care suține un grup statuar din bronz în stil realist-socialist, înalt de 9 metri, format din 3 ostași din arme diferite: infanterie, marină, aviație. Infanteristul ține o ramură de stejar în mâna dreaptă ridicată ca simbol al victoriei, înconjurat de un aviator în ținută de zbor și un marinar în ținută militară. Pe soclu scrie: „Slavă ostașilor români, moștenitori ai tradițiilor eroice străbune, luptători neînfricați împotriva fascismului, pentru libertatea și independența Patriei”. E singurul monument antifascist din capitală.
Regimul actual nu pare deloc interesat să clarifice problema Zilei Independenței. Mai mult, în contrast cu majoritatea statelor de pe planetă, România nu-și serbează Ziua Independenței ca zi națională. Urmând filonul istoric și cutuma, 10 Mai ar trebui repusă ca Zi Națională. În prezent, România sărbătorește în fiecare an de 1 Decembrie un stat inexistent în prezent: România Mare (1918-1940). S-avem o independență!
foto 1989: arhiva Agerpres
Raiden
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
