15.2 C
București
sâmbătă, noiembrie 2, 2024

Alexandru Petrescu: ”Cheia rezilienței energetice sta in convergenta strategica și timpul de răspuns la efectele penuriei de gaz in Europa, pe măsura ce criza se acutizează”

Alexandru Petrescu realizează o radiografie dinamica a eforturilor țărilor membre de ranforsare a capacității de reacție la efectele reducerii livrării de gaz rusesc in Europa.

Gigantul rus Gazprom anunta pe 2 septembrie că gazoductul Nord Stream, care leagă Rusia de nordul Germaniei, care urma să-și reia serviciul pe 3 septembrie, aceasta după o întrerupere de trei zile pentru operațiunile de întreținere, va fi în sfârșit oprit „complet” până la repararea unei turbine, fără a specifica un termen limită.

Moscova a reacționat astfel la decizia anunțată pe 2 septembrie de țările G7 de a viza profitul energetic extraordinar al Rusiei, acceptând să limiteze prețul petrolului său.

În Uniunea Europeană,”înmagazinarea gazelor este în prezent în jur de 80%, datorită diversificării aprovizionărilor”, chiar dacă situația diferă de la o țară la alta, a indicat Comisarul european pentru economie, Paolo Gentiloni, în marja unui forum economic organizat în Italia, in urma cu aproape 2 saptamani.Sistarea Nord Stream 1 nu înseamnă că nu mai vine gaz rusesc în Europa, înseamnă că este mai puțin.

Aceasta este cu siguranță o problemă majoră pentru europeni și mai ales pentru Germania, dar există și alte rute pentru a aduce gazul în Europa. Ministrul german al economiei recunoaște ca situația este tensionată, dar aprovizionarea cu gaz in Germania este asigurată pentru viitorul imediat, Germania diversifecandu-si într-adevăr sursele timp de șase luni: din ianuarie 2023 vor intra în funcțiune primele două terminale de gaze naturale lichefiate, ca să nu mai vorbim de rezervele de gaze care sunt pline aproape 85%.

Cu toate acestea, obiectivul de a le completa la 95% până în noiembrie ar putea fi atins dacă Rusia nu reia livrările între timp.Bulgaria încearcă și ea să se elibereze de Rusia pentru aprovizionarea sa, dar Italia, care va merge la vot pe 25 septembrie viitor, depinde în continuare în proporție de 90% de importurile de gaze pentru nevoile sale – din care 45% provin din Rusia.

Obiectivul este „urmărirea strategiei unei Europe unite care lucrează împotriva invaziei Ucrainei prin folosirea armei economice”, a explicat recent Paolo Gentiloni.

Într-un context energetic zbuciumat, Europa încearcă să iasă din dependența Rusiei de furnizarea gazelor. Războiul din Ucraina a relansat un proiect vechi de 10 ani: „MidCat”, o conductă de gaz de 200 de kilometri care leagă Catalonia de Sudul Frantei, revine pe scena europeană.

Spania, Portugalia și Germania și-au reînnoit interesul față de acest proiect, dar Franța isi exprima reticenta.Ideea unei conducte de gaz între Sudul Franței și Catalonia a fost lansată în 2013 la inițiativa guvernelor spaniol și francez și cu sprijinul Comisiei Europene.

Infrastructura, numită „MidCat”( Midi- Catalonia) urma să conecteze Hostalric, la nord de Barcelona, ​​de Barbaira (Aude), la est de Carcassonne, prin Col du Perthus (Pyrénées-Orientales). Obiectivul: transportul gazelor din nordul Africii spre nordul Europei.

Acest nou gazoduct s-ar adăuga astfel altor două infrastructuri deja existente, de capacitate redusă, care leagă în prezent Franța de Spania la Larrau și Biriatou, în Țara Bascilor franceza.Proiectul „MidCat” ar răspunde unor obiective strategice specifice , abordand mai presus de toate transportul de gaz lichefiat din Algeria către țările din nordul Europei, cu atat mai important cu cât Algeria furnizează nu mai puțin de 11% din gazul consumat în Europa.

MidCat ar trebui, de asemenea, să permită aducerea gazului natural lichefiat care sosește cu vaporul din Nigeria, Qatar și chiar Statele Unite, prin porturile spaniole de GNL.

Spania, pe de alta parte, este o țară importantă de tranzit al gazelor pentru Europa, in 2022, aceasta concentrand 34% din capacitatea de regazificare a Uniunii Europene si detinand 45% din capacitatea de stocare a gazelor din UE.Proiectul, așa cum a fost prezentat Comisiei Europene, a fost scurtat și redenumit South Transit East Pyrenees (STEP).

În 2019, însă, a fost respins atât de Comisia de Reglementare a Energiei (CRE), cât și de Comisia Nacional de los Mercados y la Competencia (CNMC) din Spania, fiind invocat in primul rand costul exorbitant al acestui proiect – Europa ar fi trebuit să plătească nu mai puțin de 500 de milioane de euro pentru construirea și instalarea gazoductului- si nu in ultimul rand impactul său asupra mediului: atat în Franța cât și în Spania, proiectul a stârnit furia multor activiști de mediu.

Insa scaderea treptată a livrărilor de gaze din Rusia îi determină acum pe liderii europeni să găsească alternative. Este cazul Germaniei, a cărei piață de energie era până acum dependentă în mod deosebit de gazul rusesc, cancelarul german Olaf Scholz pledand la sfarsitul lui august pentru construcția unei conducte de gaze care să lege Portugalia de Germania, care să traverseze astfel Spania și Franța.

Guvernul francez consideră însă că un astfel de proiect ar dura în orice caz mulți ani pentru a fi operațional (timpul de studiu și de lucru pentru acest tip de infrastructură este întotdeauna de câțiva ani) și, prin urmare, nu ar răspunde curentului de criză.

Guvernul spaniol neagă această afirmație și estimează că gazoductul ar putea fi operațional în „8 până la 9 luni”.Guvernul francez mai consideră că „înființarea de terminale GNL în nordul și estul Europei (și în special în Germania) reprezintă investiții mai putine și mai rapide, mai capabile să facă față contextului actual”, ministrul pentru tranziție ecologică considerand că acest proiect nu este în concordanță cu obiectivele energetice pe care și le-au propus diversele țări europene, și anume să se facă fără „combustibili fosili până în 2050”.

Dacă Franța își menține opoziția față de proiectul „MidCat”, Spania vrea să exploreze posibilitatea unei conducte de gaze care să lege Peninsula Iberică de Italia.

Confruntat cu reticența Franței, care consideră proiectul prea scump – chiar dacă se intenționează să fie finanțată din fonduri europene –, Pedro Sánchez, prin-ministrul spaniol, se angajează să livreze, ca varianta de back-up, alt gazoduct, submarin, care să lege Barcelona de Livorno (pe coasta de vest a Italiei).Coeziunea europeana din perspectiva geo- politica si poziționare rămâne un scop încă neatins.

Cheia rezilienței energetice sta in convergenta strategica și timpul de răspuns la efectele penuriei de gaz in Europa, pe măsura ce criza se acutizează.

Consiliul de miniștri ai energiei are o misiune pe care nu are voie sa o rateze in aceasta toamna, alinierea cu referință la coridoarele de livrare gaze și implementarea masurilor cu efect pe termen scurt și mediu.

Sursa – Alexandru Petrescu

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.

Cele mai noi

Din aceeasi categorie