Pentru mine 1 Mai este cu adevarat muncitoresc. M-am trezit la 7.30 cu chef de munca in sunet de ciocane. Din apartament, oriunde as fi fost, am facut echipa cu zeci de muncitori devotati ridicarii unei cladiri mai inalte decat oricare alta in cartier.
Trebuie sa-i multumim „profului de mate”, viitorul primar al sectorului, pentru fiecare zi petrecuta in zgomot de santier si aer de rafinarie. Dar planul sau maret, o constructie de beton pe locul unui spatiu candva verde, se ridica etaj cu etaj, pana la regimul de inaltime al unui zgarie nori.
Seara se apropie cu pasi repezi si teama ca nu-i voi mai auzi pe oamenii muncii imi creste pulsul. Dar imi revin usor, maine va fi o noua zi. Plina de sunete asurzitoare. Si de un nou gand acordat cu adanca lipsa de respect viitorului primar.
Daca va intrebati, zecile de muncitori nu respecta obligatiile de protectie si de distantare sociala din ordonantele militare.
de Claudiu Lucaci

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.